Top 10

Prima mea leapsa.Nu stiu cum sta treaba cu ele,dar am primit si eu una.De la Dragos.Yey :)
Top 10 melodii preferate...hm...10 sunt cam putine dar o sa incerc.Ordinea e intamplatoare.So...
1.U2 -With or without you
2.Nickelback-How you remind me
3.Norah Jones-Don't know why
4.Coldplay-Clocks
5.Coldplay-Fix you
6.Reamon-Supergirl
7.GooGoo Dolls-Black Ballon
8.GooGoo Dolls-Iris
9.Lenny Kravitz-I'll be waiting
10.Vama Veche-VST
si... bonus ...Frank Sinatra-Strangers in the night.Dar nu e corect.10 sunt prea putine.Oricum recomand piesele astea cu toaattaa caldura! :) Pentru ca nu stiu cui sa dau leapsa mai departe,nu dau.Si e prea noapte sa ma gandesc.Dar o sa o dau mai departe odata :) sper.Noapte buna.

Rutina sau aventura?

Oamenii spun ca vor ceva nou.Ca le place noutatea.Nu e adevarat.Omului ii place vechiul.Omului ii place ceea ce cunoaste,ceea ce stie deja,cu ce s-a obisnuit.In general omului ii e frica de nou pentru ca e ceva ce nu cunoaste si deci,e mult mai greu de stapanit.Omul se plange mereu ca s-a saturat de vechi,de rutina,dar paradoxal,nu ii place daca in viata lui se schimba ceva.omul nu se d ain vant dupa schimbari pentru ca acest lucru presupune atatea chestii noi,atatea lucruri de invatat si pana te obisnuiesti cu schimbarile trece ceva timp.Nou versus vechi...Se manifesta in toate domeniile : cinematografie,literatura,muzica...astea sunt mai usor de suportat dar in viata de zi cu zi,e mai greu.E mai greu pentru ca nu ne place rutina,dar ne e teama de nou,ne place totusi cu ceea ce ne-am obisnuit,dar parca am vrea ceva altfel.Vai,ce ne place sa complicam viata!Si totusi,intre atatea sentimente contradictorii...ce sa alegem?Rutina sau aventura?
Cateodata simtim ca totul e atat de veechi,ca am facut lucrurile astea de o mie d eori,ca nu mai putem repeta totul la nesfarsit.Vrem altceva,vrem sa scapam din rutina asta plictisitoare,vrem nou,vrem aventuraa!!Cateodata insa,rutina aceea pe care o stim e prietena noastra...ne aduce unoeri atata fericire si liniste in suflet...stii ca vii in casa ta mereu primitoare,faci ceva ce deja stii,e atat de usor,te simti atat de stressless,atat de...like you belong there.Si totusi vrei sa scapi.Si totusi vrei sa pastrezi acea stare de bine.Vrei senzational,vrei adrenalina si vrei liniste si caldura sufleteasca.Ai putea sa traiesti viata facand lucruri nu chiar marete,obisnuite sau ai pute atrai din aventura in aventura.Nu ne-am satura de atata aventura si am tanji oare dupa caldura unui camin calduros? Ce sa alegi deci?Cum sa le impaci?E una mai buna decat cealalta?Daca da,care?
Dupa mine alegerea ideala e combinatia celor doua,cate putin din fiecare,cu masura.Se poatre oare?Daca da,dati-mi si mie reteta....

...

Am vazut The Bucket List.L-am luat pentru ca imi placea ideea si imi place Jack Nicholson.Nu stiam ca avea sa ma tulbure atat de mult.
In primul rand m-a facut sa ma gandesc la moartea mea.De obicei evit sa ma gandesc la asa ceva pentru ca ma duce capul unde nu vreau.Asa ca evit.Dar acum simteam ce simteau domnii protagonisti,ii intelegeam,empatizam cu ei,Tatal din Ceruri stie de ce, pentru ca nu vreau sa mor.Apoi,mi grav decat gandul la moarte,m-a facut sa ma gandesc la viata mea.La ce inseamna a trai si la cum am trait,cum traiesc eu.Mi-am dat seama ca my bucket list ar cuprinde sute de lucruri,nu 9 sau 1o cate au avut ei.Si sunt 2 persoane!!!Mi-am dat seama cate lucruri as vrea sa fac si dintr-un motiv sau altul,nu le fac.Si apoi m-a apucat frica.O sa mor,it's a fact,dar daca mor inainte sa fac macar jumatate din toate lucrurile pe care mi le-as dori?De multe ori ma izbeste faptul ca avem o singura viata,o singura sansa si incerc sa fiu cat mai spontana.Dar nu sunt destul de spontana avand in vedere ca my bucket list ar cantari vreo 8,2 kg!Si o sa mor si nu o sa fac ce mi-am dorit??Ma bantuia intrebarea in timpul filmului si ma bantuie si acum.Si sunt trista din cauza asta,dar ce sa fac?Sunt prea tanara si nu am suficient de multi bani pentru a imi indeplini toate dorintele...Si e trist.Foarte trist.Dar in acelasi timp cumva,e si o farama de optimism,pentru ca ma incurajeaza sa imi gasesc fericirea aici,langa mine,in lucrurile mici,in lucrurile pe care le vad in jur.Si o gasesc,zi de zi,dar vreau mai mult.E pacat sa vrei mai mult?Nu cred,pacat e ca nu poti sa ajungi mereu acolo unde vrei...
Oricum filmul a fost bun.Am plans.Dar asta nu inseamna nimic,pentru ca mai nou plang la orice film.In timp ce vizionam si era faza cu discursul sotiei la spital, spunandu-i ca se da batut,mi-am adus aminte de Miorita.Mda,chiar de oaia bucalaie si ciobanasul care desi stie ca va muri,nu fuge,ci isi triateste cat mai bine timul ramas.Asa au fost si cei doi din film.Ciobanasi moldo-americanizati!Si nu s-au dat batuti,nu s-au lasat invinsi de boala sau moarte ci au triumfat.Au calcat peste inevitabil si au facut din ultimele lor clipe cele mai frumoase clipe ale vietii lor.Si bine au facut.
Inevitabil,ma intreb: oare voi putea face asta...?
Dar voi...care ar fi your bucket list?Care sunt sa zicem, cele 3 lucruri pe care ati vrea sa le faceti inainte sa..."va cununati cu o mandra craiasa"(in caz ca ati uitat,e din Miorita,mi-a ramas in cap acum..)??Deci...?Care ar fi cele 3 lucruri pe care ati vrea neaparaat sa le faceti in viata?

Poate daca ploaia s-ar opri...

...ziua si-ar pierde din farmec.La mine in Wonderland,ploua acum.Si e frumos.Nu multora le place ploaia.Mie imi place.Mult.Aproape la fel de mult ca zapada.De fiecare data cand ploua ies si ma las udata si respir adanc sa simt mirosul proaspat,proaspat care ma face mereu sa visez.Nu stiu la ce.De fiecare data cand ploua,ascult Norah Jones.Imi place ploaia.S-o privesc din casa.Sa ma plimb prin ea.Sa merg cu masina in timp ce ploua.Ploua foarte tare acum,cu piatra,dar e frumos.Ma face melancolica.Ma face mai buna parca.Mi-era dor de ploaie...
Ploaia spala de pacte pamantul.Dar niciodata nu va ploua sufiecient d emult incat sane spele toate pacatele.Dar ne face mai buni.Ne face sa ne sarutam sub picurii reci,sa iubim mai mult sau sa stam in casa cu familia si sa traim acele momente de fericire terestra de care toti avem nevoiedin cand in cand.Ne face sa jucam Monopoly sau Remi si sa radem,sa ne distram.Ne apropie unii de altii.Ploaia nu ne face rau.Nici nu vrea asta.Vrea sa ne apropie,vrea sa ne iubim,vrea sa o iubim.Asadar azi,daca ploua si la voi,iubiti ploaia si iubiti-va intre voi!Aveti ocazia de a va apropia de cei dragi.Nu ratati ocazia,nu ploua in fiecare zi :)

P.S. ...

Te urasc.Gata.Te urasc,s-a terminat.Tu nu vezi cand ma ranesti ?Tu nu vezi cum ma ranesti ? Tu nu vezi cum si ce tare ma ucizi ?Tot mai mult in fiecare zi…Tu nu vezi cum ma ridic pana la cer si ma lasi apoi sa cad…si cad si cad in abisul rece si astept sa ma salvezi.Dar nu vii.Niciodata nu ai venit.Ai uitat de mine.Ai uitat sa ma privesti.Ai uitat ca eu cad.Cad din cauza ta.Pentru tine.Ma infund in neant si plang de frica noptile,ma plang,te plang,ne plangem.Plang de iubire,plang de durere.Durerea plange de iubire.Iubirea plange de noi.

Zilele trec absurde.Covorul meu de lacrimi il calci in picioare.Calci in picioare tot.Totul meu,totul nostru…Care tot ?

Visele imi sangereaza.Iubirea moare.Sufletul se zbate fara viata.Viitorul se stinge fara suflare.Trecutul musca prezentul.Prezentul sangereaza pe iubirea care se zbate fara a musca din trecut.Eu sangerez…eu plang,eu mor..eu ma zbat cu vise.

Singura iar.Doar durerea tipa mut.Iubirea suspina fara sunete.Viata plange in ecoul tacit.Te urasc.M-ai ucis,te urasc.Te privesc fix in ochi.Ochii tai surad sadic.Nu-ti pasa…Tu nu vezi cand ma ranesti ?Tu nu vezi cat ma ranesti ?Nu vezi…




P.S. : Te iubesc.


~textul nu inseamna nimic.mi-a venit asa :) ~

Iubiti si cainii vagabonzi...

Iubesc oamenii.Doamne,ii iubesc mult.Dar la fel de mult sau poate chiar mai mult iubesc animalele.Pe cuvant,cred ca sunt cele mai pure si inocente fiinte.Am o pisica.Am cea mai frumoasa pisica din lume.De fapt pentru mine fiecare pisica e cea mai frumoasa din lume.E ca un copil.Unul care nu vorbeste, nu se da in rotobil, dar mai zgarie, mai musca si mai miauna.Animalele sunt pur si simplu incredibile.Si cainii si pisicile.Ajungi sa ii iubesti atata de mult, incat nu mai poti sa iti imaginezi viata fara ele.E incredibil cum pot oferi atata iubire, loialitate, prietenie fara margini fara sa ceara nimic in schimb,decat iubire.Sunt cele mai sincere fiinte,cele mai nevinovate si cele care sufera cel mai mult din cauza oamenilor care nu au nici jumatate din calitatile lor.E incredibil cum atunci cand te privesc se uita la tine ca la un zeu,ca la cineva care nu poate pati nimic,cineva care ii va proteja pentru eternitate.Cand sunt speriati vin sfiosi si se ascund dupa tine sau pur si simplu sau,stiind ca daca sunt aproape de tine,nu vor pati nimic.Si dupa ce petrec mai mult timp cu tine ,observi cum incep sa aiba incredere deplina si sa te lase doar pe tine sa-l mangai,sau sa-l tii doar tu in brate,in timp ce cu ceilalti nu e asa d dragostos.Tu esti mama lui.Tu esti tatal lui.Tu esti universul lui.Asa imi e mie pisicutza.E cam rasfatata,ne mai certam,dar seara vine mereu in pat,cu mine si incepe sa toarca ,isi pune caputul p perna si labutza pe mine,asa cum pun eu mana pe ea si adormim imbratisati.Animalele merita de fapt mai mult decat oamenii sa le iubesti.Si totusi nu sunt iubite.Ele nu tardeaza,nu mint,nu cer,nu sunt ipocrite.Ele doar iubesc si vor sa fie iubite.Si in schimbul iubirii lor ce primesc ?Bataie, indura foamete si sunt marginalizate.Poate suna inuman,dar uneori imi e mi mila dele decat de oameni,pentru ca ele nu pot striga dupa ajutor,nu se pot apara.Nu merita ce li se intampla.Merita doar sa le iubesti.Caini ,pisici sau orice altceva.Intr-adevar,sunt cei mai buni prieteni ai omului.E minunat sa stai cu ele,sa te joci si s ale faci fericite .Pentru ca merita.

Asa ca de acum inainte,cand evzi un animal,zambeste-i si mangaie-l si gandeste-te cat de usor e sa il faci fericit.Fa-i fericiti !

Zboara ganduri..randuri, randuri

Astazi o multime de ganduri mi s-au perindat prin minte...Unele mai profunde,altele nu chiar,dar cel mai important si care inca ma framanta este...cum isi fac treburile astronautii,in aeronavele lor,in spatiu?Adica,nu exista gravitatie,deci to ce ar trebui sa mearga in jos,vine in sus..deci...cum?Stiu din poze cum zboara zambareti prin aer sau cum dorm legati cu ceva centuri.Dar cum isi satisfac nevoile fiziologice?Cum fac dus?I mean,stau acolo,cativa barbati,saptamani intregi,that must be pretty hard!Nu se spala?Cum isi fac cele doua treburi?Sunt foooaarte curioasa...e un mister care va dainui alaturi de triunghiul Bermudelor si ozn-uri pentru multi multi ani...sau pana cineva ma va lamuri.Sau pana voi merge in spatiu.Viitorul suna bine!

1 mai nostalgic...ca altul!

E 1 mai muncitoresc...Asta aduce nostalgie in sufletele muultor oameni: pancarte,tovarasi,parade,soldati si cantari.Avand in vedere ca nu am prins glorioasa perioada dinainte de '89 si nici vreun 1 mai frenetic sarbatorit in stil ceausist,am decis ca nostalgia mea sa se indrepte intr-o alta sectiune.Dar inainte sa intru in subiect,La multi ani tuturor oamenilor care muncesc!Cheers to you!

Ok..deci...melancolia mea se leaga de muzica romaneasca a anilor '90.Ahh,ce vremuri.Mai stiti?Eu,da!I mean,Andre,Valahia,Candy,LA,Exotic,Angels,Nonstop,Animal X[ei cred ca mai functioneaza...sau nu.Nu mai stiu!],Bambi,N&D,Asia,Body&Soul...Cine nu isi aminteste de nebunia ce era printre copii si adolescenti la aparitia acestor trupe?Fie ca imi place sau nu si mie mi-au placut unele melodii la acele timpuri.De fapt,cui nu-i placeau?

Poate nu erau cele mai bune trupe.Poate acum lumea neaga ca le placea.Dar sunt sigura ca macar cateva versuri inca mai dainuie in mintile celor care au crescut in vremurile alea.Poate ne e rusine sa zicem azi ca am dansat pe un Libera la mare sau ca papucii celor de la Andre atunci erau woow...Acum,normal ca nu mai e asa.Iar unii se uita in spate zambind,altii dandu-si ochii peste cap,zicand ca nu,nu detineau nici macar o caseta cu muzica lor.Sa fim seriosi,Atomic tv[actualmente Kiss tv,man,things change!] era absolutul munte Athos al tuturor noutatilor muzicale,videoclipuri noi pline de kitch-uri care atunci erau supermegatari si interviuri cu cei mai in voga artisti,care erau tineri[copii si adolescenti] intre 14 si 23 de ani!Da,ei detineau monopolul pietei muzicale romanesti.Da,copiii de 14-15 ani erau idolii altor copii de 14-15 ani.Si atunci era cool.Nu aveam o asemena varietatea care era azi,dar era ok,sa recunoastem.Certurile nu erau atatea,erau cateva trupe bine stabilite si gata!Nu se tot certau in fiecare zi,se desparteau,impacau sau faceau concursuri sa bage alti membrii.Aia s-a intamplat mai tarziu.Era o vreme calma si genurile muzicale nu se bagau unul peste altul atata de mult si nici nu provocau razboaie ca si azi.Era altfel.Si stii ca mai era bine?Ca nu ne pasa atat de muzica straina.Adica eram interesati de muzica romaneasca,de propria noastra cultura muzicala,buna sau rea,cum era.Acum insa,valul de band-uri straine ne-a invaluit pe toti.Mie,personal,in afara de Vama Veche,poate Voltaj si...cam atat,nu mai imi place nimic de la noi.Da' nimic!Atunci nici nu stiam altceva.Nu stiu daca era mai bine sau mai rau.Era different.Era romanesc...

Azi m-a apucat melancolia acelor vremuri si m-am uitat la un videoclip vechi.Adica am incercat.Nu am rezistat mai mult de 23 de secunde.Vremea trece,oamenii se schimba.In curand,nici nu vom mai sti ce inseamna muzica adevarata,muzica buna si nici ce inseamna 1 mai.De fapt sunt sigura ca cei mai multi cred ca singura semnificatie este faptul ca e o zi libera.Ei bine,nu asta e!Unu mai uituc ca altul...

A fi sau a nu fi...normal

dexonline.ro : NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural.

Poate ar trebui sa pregatesc putin terenul inainte sa intru direct in subiect,dar prefer sa nu o fac.Vreau sa vorbesc despre normal,normalitae.Definitia pe care o da DEX-ul se poate vedea mai sus.Ceea ce este firesc?Cine suntem noi sa stabilim firescul?Cine suntem noi sa spunem care sunt lucrurile firesti sau cum trebuie sa fie lucrurile?Lumea vorbeste despre normalitate si a fi normal.Normalitatea asta este de fapt o stare sociala,o necesitate,un scop pe care trebuie sa-l atingi daca vrei sa fii acceptat de societate.Nu ai voie sa fii tu,sa simti si sa fii ca tine,cum vrei tu,nu ,trebuie sa fii normal.Ca sa nu fii marginalizat.S-a construit parca aceasta linie imaginara a normalului sub care toti trebuie sa ne aliniem legati la ochi,fara intrebari,fara comentarii.Trebuie sa fii normal,sa fii ca majoritatea adica,de parca majoritatea ar fi detinatoare adevarului absolut.De parca un lucru care e facut de mai multi oameni e neaparat bun!Normalitatea e un fel de "hey,tu nu mai trebuie sa gandesti!as afac toti,fa si tu,ce naiba,doar nu vrei sa fii altfel,nu ciudat!" .Tot ce majoritatii i se pare iesit din stramtul ei comun,e anormal,e ciudat,e diferit,e freaky!Si nu e drept.Pentru fiecare are conceptiile si principiile sale,credintele sale,un sistem propriu de gandire care nu coincide cu al altuia sau mai ales,cu al majoritatii.Nu vrea nimeni sa inteleaga ca ceea ce mie mi se pare "normal"-adica in acord cu sistemul meu propriu,altuia nu i se pare normal,pentru ca altfel gandeste.Sau ceea ce face el nu mi se pare normal,pentru ca eu nu gandesc asa.E vorba de diferentele naturale dintre oameni!Pe care trebuie sa le acceptam,nu sa construim ceva care sa ne limiteze si sa ne spuna "FACETI TOTI LA FEL",asemenea acestui concept de normalitate!Cei care nu intra in aceasta cateogrie,de normali,se numesc devianti,spune sociologia.Dar de ce trebuie sa exista devianti?De ce trebuie sa exista aceasta afurisita de normalitate care sa ne oblige,sa ne constranga din momentul in care ne-am nascut,sa ne forteze sa ne aliniem unui set de reguli impus de naiba stie ce majoritate.Nu ai voie sa treci dincolo de linia normalului.Nu ai voie sa ai alte pareri sau conceptii.Nu ai voie sa treci de majoritate,doar nu vrei sa fii un deviant!Ei bine,eu m-am saturat sa traiesc dupa gratiile normalului.Pot sa gandesc singura,am opinii,cred in mine si daca asta inseamna sa fiu un deviant,ei bine,sunt un deviant[o devianta :)]!Oameni buni,nu mai acceptati ceea ce i se zice,nu faceti ceva doar pentru ca majoritatea o face.Faceti ce simtiti,faceti cum credeti ca e bine.Lasati prejudecatile impuse de o majoritate ignoranta care nu vrea sa vada ca fiecare gandeste si simte altfel.Sa daramam barierele ce ne limiteaza.Sa daramam normalul.Sa fim noi!

Friends sau Lumea mea,departe de lumea reala

Unul dinre cele bune si eficiente lucruri pe care poti sa le faci atunci cand esti trist este sa te uiti la Friends["Prietenii tai"].Iubirea mea pentru acest serial s-a dezvoltat in timp.Prima data cand l-am vazut eram mai mica si nu intelegeam bine glumele,dar pentru ca era bagat acel ras,care ajuta oamenii[adica eu,la o varsta mai frageda] sa-si dea seama ca e o gluma,radeam si eu.Atunci acel ras inclus era util.Azi doar enervant.Cu sau fara rasul dat de ei,azi rad de la prima scena pana la ultima,pentru ca e funnnyy!!!Fetzele lor,reactiile,replicile[thank God for Chandler!],intamplarile,totul este absolut genial.Multumesc pe aceasta cale mintii luminate si binecuvantate care a conceput serialul!Ei sunt,bineinteles,gasca de prieteni pe care toti ar vrea sa o aiba.Sunt diferiti si totusi se iubesc mai presus de orice.Se ajuta,make fun of each other,rad,plang impreuna,stau impreuna si se ajuta mereu.

Nu ca nu i-ati cunoaste,dar eu vreau sa vi-i prezint inca o data pe nemuritorii din Friends:
[ordinea este aletorie si nu este facuta dupa un criteriu anume]

1. Joey-ahahahaaha!!!Este al' mai putin dotat intelecutal,naiv,sweet,funny fara sa vrea,cel are uita,narcisistul simpatic,Casanova,plin de incredere in sine si mereu acolo pentru prietenii lui.Cred ca el e totusi cel mai funny dintre toti prin faptul ca e copilaros si de o inocenta adorabila.Intamplarile care-l implica pe Joey nu au cum sa te lase rece![El a fost protagonistul unui serial numit "Joey" care nu a tinut la fel de mult ca Friends si nu a avut aceeasi valoare,dar e bunicel,iar Joey e la fel de sweet&cute]Ii place sa manance muulttt si celelbra lui replica de agatat e "How you doin'??" pe care o spune intr-un mod imposibil de reprodus!!

2. Phoebe-este cantareata noncomformista,care a fost mama-surogat pentru fratele sau[?!].Stie sa minta,sa fure si este genul hippie.Dar e tare.foarte tare.Replicile ei sunt cu cateodata acide,cateodata subtile,iar cantecele ei originale si mereu funny!E nebuna si ar face orice pentru prietenii ei.

3.Ross-este cel mai destept dintre toti si totusi cel mai... Este intelectualul convins,are doctorat si se ocupa de chestii cu dinozauri.In love with Rachel,va avea un copil cu ea.Dragostea lor,desi cu suisuri si coborasuri,ii va uni in final.Naivitatea sa,reactiile sale,tonul vocii si expresiile fetei sunt mereu amuzante!

4.Rachel-la inceput superficiala,rasfatata si poate egoista,Rachel sufera multe transformari pe parcursul serialului.Are relatii cu Joey si Ross,cu care va avea si o fetita.Este cea frumoasa,plina de ea,sexy,dar isi iubeste mult copilul si prietenii.

5.Monica-heheeee...e o tanti obsedataaa de curatenie,de perfectiune,aproape obsesvi-compulsiva.E mai dura,chiar si cu sotul ei,e ca o mama pentru toti.E matura si totusi copilaroasa[vezi episodul in care plange dupa niste farfurii] si stie mereu ce sa spuna.E cea mai ordonata,cea mai stricta,dar totusi reuseste sa fie funny prin ce zice si prin ce face.

6.Ei bine la sfarsit l-am lasat pe Chaanndleer!!Ok,e preferatul meu!Are un simt al umorului excelent,e smart si tare!E cel mai bun prieten al lui Joey si sotul Monicai.E natural,e cute si sarcasmul lui e the best.Replicile lui sunt dumnezeiesti,nu ai ucm sa nu raazi!!In serial sunt facute unele referiri cum ca ar fi gay si in multe situatii da de banuit in ce priveste incliantiile lui sexuale...zvonuri,hm! :) He's my favouuritee si nu cred ca ramane niciodata fara glume...Nici in momentele melodramatice.Go,Chandler! :)

Banuiesc ca toata lumea a vazut fie macar un episod.Si daca ati vazut un episod,inseamna ca ati vazut mai multe pentru ca te prinde din prima clipa.Va recomand cu caldura serialul,de la primul epsiod,cand toti erau mici si prost imbracati si copii,pana la ultimul,unde sunt maturi,casatoriti,parinti,dar sunt la fel de apropiati si sunt aceeasi prieteni imperfecti,dar perfecti, pe care toti am vrea sa ii avem...

What tv shows do YOU like?

"Love in the Time of Cholera" sau Cholera in the time of movie...

Prima data cand am auzit de Gabriel Garica Marquez si de celebra-i opera a fost intr-un film dragut despre destin in care o tipa i-a scris numele si numarul ei unui tip pe aceasta carte si a dat-o la un anticariat,iar daca el o gasea insemna ca destinul i-a adus impreuna...buunn...atunci am zis hm,numele suna bine,ok, mi-ar placea sa o citesc.Bineinteles atunci eram mult mai mica si cititul era doar o obligatie scolara.Timpul a trecut si am uitat de carte,dar am descoperit un text pe net, pe undeva de al lui Marquez,"Marioneta" foarte impresionant,profund si bine scris.Asa ca m-am gandit din nou la carte.Ei bine,ca si cazut din cer vine filmul care avea sa ma scuteasca de cautat cartea[pentru ca nu o am!:].Mai bine cautam cartea... :

Decorurile sunt frumoase.In rest..aa...efectiv nu mi-a placut.Un film bun te face sa te gandesti la el,sa-ti reamintesti faze,sa visezi,sa vrei sa fii tu vreun personaj si Doamne iarta-ma,da' chiar nu am vrut nicio clipa sa fiu Fermina.Na,un el si o ea se vad,se plac,se iubesc,tata ei afla, nu o lasa,pleaca,el o tot iubeste, ea se intoarce zbang! Nu il mai iubeste,totul a fost o iluzie! What?I mean what?Copilul ala te asteapta desi femeile ii sareau in poala[la propriu pentru ca fusese dus la un bordel] si tu vii,fato si zici ca a fost o iluzie?Dupa ce el a plans ca o femeie,si-a pastrat bietul de el puritatea si tu zici ca a fost o iluzie?Da-o naibii de treaba...De aici s-a produs un colaps intre mine si film,iar eu si Fermina aveam deja un razboi declarat!Ma dezamagise...

Oricum,ea se marita cu unu si tipul pur nu mai e atat de pur pentru ca pentru a-si alina durerea pricinuita de dusmanca mea,Fermina,el renunta la castitate.Astfel ajunge la impresionantul numar de 622 de femei "parlite",vorba unui domn din film,unchiul sau.Bla bla,casatorie,una moare,holera,bani,unchi,presedinte,scrisori in fineee...sotul tipei moare si ex-ului pur ii este deschisa calea din nou catre inima Ferminei[care nu il merita si gata!!!].Oops,inca ceva: ei sunt mosuleti de mult,ca as atrece actiunea ca nici nu o vezi.Finalul e happy bineinteles si nu,ei nu mor impreuna sau unul langa altul sau unul peste altul.Nu,doar stau in pat.Pe o barca.Singuri. :>
Trebuia sa fie about looove,about deep love that makes you cry...trebuia sa plang la film!Dar nu.Nici tu zambet,nici tu lacrima.Dragoste profunda era acolo,ca au trecut 51 sau 53 de ani de cand s-au vazut.Dar nu a fost exprimata intr-un mod impresionant,nu a fost destul de ...apraope de suflet.Sau poate era prea dimineata cand l-am vizionat.Sper sa gasesc totusi cartea si sa imi placa mai mult pentru ca pentru domnul Garcia Marquez am un profund respect.Si sper ca nu am descurajat pe nimeni sa vizioneze filmul.

Si sper ca Fermina moare... >:)

Sarbatoare...

E din nou sarbatoare...E frumos,mie imi place de sarbatori,desi prefer Craciunul...there is something about snow...anyway, acum e Pastele,so Paste fericit, nu uitati sa le spuneti celor dragi ca ii iubiti si sa petreceti timpul magic al acestei perioade cu ei :) .

Ciudat [a se citi trist si de mult stiut] e ca sarbatorile si-au pierdut semnificatia...Daca intrebi un copil ce e Craciunul va spune ca e atunci cand vine Mosu'...Pastele?Atunci cand vine Iepurasu'...Atat?!Asta e tot...?Lumea a uitat ca in afar de munca inzecita depusa in aceste perioade,de muntii de mancare,de graba si cozile din magazin,sta adevarata lor semnificatie.Semnificatie de mult uitata.Am uitat ca Iisus s-a jerfit pentru noi,ca a suferit si a murit pentru ca noi[pacatosii care nu stim nici sa multumim] sa avem o viata.O viata buna!Am uitat ca aceasta sarbatoare vorbeste despre minuni,vorbeste despre dragoste neconditionata,vorbeste despre apropierea celor dragi,despre imposibilul devenit posibil...Am uitat sa multumim mamei pentru masa pregatita,am uitat sa stam cu tatii si fratii nostri zilele astea,am uitat ca trebuie sa daruim asa cum ne-au fost daruite multe lucruri.Paradoxul generatiei de azi e ca stim atat de multe si totusi atat de putine.Avem atatea si uitam ce conteaza cu adevarat...

E Pastele,mergeti la cei dragi si imbratisati-i,uitati-va spre cer si multumiti pentru ce aveti,dati iubire si nu uitati,bubcartu-va de viata!Un Paste fericit si linistit in familie sa aveti cu totii... :)