Prima data cand am auzit de Gabriel Garica Marquez si de celebra-i opera a fost intr-un film dragut despre destin in care o tipa i-a scris numele si numarul ei unui tip pe aceasta carte si a dat-o la un anticariat,iar daca el o gasea insemna ca destinul i-a adus impreuna...buunn...atunci am zis hm,numele suna bine,ok, mi-ar placea sa o citesc.Bineinteles atunci eram mult mai mica si cititul era doar o obligatie scolara.Timpul a trecut si am uitat de carte,dar am descoperit un text pe net, pe undeva de al lui Marquez,"Marioneta" foarte impresionant,profund si bine scris.Asa ca m-am gandit din nou la carte.Ei bine,ca si cazut din cer vine filmul care avea sa ma scuteasca de cautat cartea[pentru ca nu o am!:].Mai bine cautam cartea... :
Decorurile sunt frumoase.In rest..aa...efectiv nu mi-a placut.Un film bun te face sa te gandesti la el,sa-ti reamintesti faze,sa visezi,sa vrei sa fii tu vreun personaj si Doamne iarta-ma,da' chiar nu am vrut nicio clipa sa fiu Fermina.Na,un el si o ea se vad,se plac,se iubesc,tata ei afla, nu o lasa,pleaca,el o tot iubeste, ea se intoarce zbang! Nu il mai iubeste,totul a fost o iluzie! What?I mean what?Copilul ala te asteapta desi femeile ii sareau in poala[la propriu pentru ca fusese dus la un bordel] si tu vii,fato si zici ca a fost o iluzie?Dupa ce el a plans ca o femeie,si-a pastrat bietul de el puritatea si tu zici ca a fost o iluzie?Da-o naibii de treaba...De aici s-a produs un colaps intre mine si film,iar eu si Fermina aveam deja un razboi declarat!Ma dezamagise...
Oricum,ea se marita cu unu si tipul pur nu mai e atat de pur pentru ca pentru a-si alina durerea pricinuita de dusmanca mea,Fermina,el renunta la castitate.Astfel ajunge la impresionantul numar de 622 de femei "parlite",vorba unui domn din film,unchiul sau.Bla bla,casatorie,una moare,holera,bani,unchi,presedinte,scrisori in fineee...sotul tipei moare si ex-ului pur ii este deschisa calea din nou catre inima Ferminei[care nu il merita si gata!!!].Oops,inca ceva: ei sunt mosuleti de mult,ca as atrece actiunea ca nici nu o vezi.Finalul e happy bineinteles si nu,ei nu mor impreuna sau unul langa altul sau unul peste altul.Nu,doar stau in pat.Pe o barca.Singuri. :>
Trebuia sa fie about looove,about deep love that makes you cry...trebuia sa plang la film!Dar nu.Nici tu zambet,nici tu lacrima.Dragoste profunda era acolo,ca au trecut 51 sau 53 de ani de cand s-au vazut.Dar nu a fost exprimata intr-un mod impresionant,nu a fost destul de ...apraope de suflet.Sau poate era prea dimineata cand l-am vizionat.Sper sa gasesc totusi cartea si sa imi placa mai mult pentru ca pentru domnul Garcia Marquez am un profund respect.Si sper ca nu am descurajat pe nimeni sa vizioneze filmul.
Si sper ca Fermina moare... >:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu