Poveste

Caldura era aproape insuportabila.Undeva la limita, dar nu o trecea.Picaturi reci se preligeau pe fruntile oamenilor care ,grabiti, treceau strada, pentru a ajunge cat mai repede intr-un loc umbrit si racoros.Soarele veghea de sus, suparat parca pe lume, infingandu-si razele fierbinti in trupurile lor firave.
Ea, cu voluptate, privea de undeva de sus, de la o fereastra acest chin meschin prin care treceau oamenii, zambind amar cateodata.Ea nu simtea caldura, ea statea ascunsa intr-o camera in care ventilatorul sufla cu putere, spargand usor linistea ce se asternuse.Se pune pe pat, plictisita de spectacolul ridicol si plat de afara."Vara e sumbru de anosta" ,gandeste ea, in timp ce inchide ochii si se imagineaza in mijlocul agorei, dansand intr-o furtuna de zapada.
-E timpul sa muncesti, rasuna o voce groasa si ragusita, calcandu-i in picioare fulgii ce se-asterneau pe pamantul rece.E aici, schimba-te.
Barbatul iese si tranteste usa in urma lui.Ea deschide ochii, acum plini de tristete si se indreapta catre dulap.Peste cateva clipe, el intra transpirat si gafaind, ca dupa un drum foarte lung strabatut repede pentru a ajunge la destinatia atat de mult dorita.
-In sfarsit...de cand asteptam sa te vad...
-Inchide usa, spune ea cu voce stinsa, asezandu-se pe pat, pregatita sa-si accepte soarta.


...............................................................................................................................................................